AGOP, Kiolean (Comedianul cu “bășica de bou”)

Figură pi­torească a scenei bu­cureș­tene din secolul trecut. Artist popu­lar juca pantomime și comedii cabotine, care au pus temelia teatrului românesc de comedie. Originar din Armenia, ră­mâne văduv și trăiește o vre­me la Constantinopol, profe­sând meseria de cizmar. În 1890 se refugiază împreună cu fiica sa în România și se stabilește în București. Având înclinație pentru scenă Agop începe să joace piese de tea­tru în unele cafenele din Bucu­rești, în limbile armeană și tur­că, luând ca parteneri pe fiica sa și prietenul său, Tor­kom. Se căsătorește cu o ro­mâncă, Amelia, întregind tru­pa. Piesele lui erau comedii populare sau „maidan oyunu” (teatru de maidan, în tur­ceș­te). Nu lipseau parodiile proprii după piese clasice ca „Sam­­son și Dalila”, „Hamlet” sau „Aventurile lui Köroglu” (Ciobanul care și-a pierdut oile). Farmecul lui Agop consta în aparițiile lui în scenă cu o bășică de bou, bine umflată, fixată la capătul unei cozi de mătură pe care o înălța deasupra capetelor îndrăgostiților din piesă, țipând: „Haida, hai­da”, lovindu-l în cap pe amo­­rez. Câteodată din bășica lui Agop curgea un lichid roșu vâs­cos, care vroia sa repre­zinte sânge… Bătălia dura până la căderea cortinei spre hazul și aplauzele spectatorilor. Se poate spune că bă­și­ca constituia succesul farselor lui Agop. Avea talent actori­cesc natural, improviza texte­le și făcea imitații spre extazul publicului. Agop juca pe nu­me­roase „scene” din Bucu­rești și din provincie. În vara lui 1897 îl întâlnim la „Rașca” și la „Chioșcul din Cișmigiu”, iar după un an la „Grădina Comercială” de pe Gabroveni. A jucat la Giurgiu, la Brăila (gră­dina restaurant „Capriș”) unde venea multă lume ca să-l vadă. Cunoscutul om de tea­tru Ioan Massoff în a sa „pri­vire istorică” – Teatrul Ro­mânesc, de la obârșie și până în zilele noastre, ne po­ves­tește că într-o seară, Agop a apărut pe scenă „îmbrăcat ca o cloșcă și a început să cot­codăcească și să se ouă pe scenă”. O altă întâmplare la teatrul „agopian” – o întâlnim în vara lui 1898 la Grădina Cișmigiu, unde Agop îl angajase pe tânărul I. D. Ionescu (viitorul actor de la „Union”), ca să joace cu el pentru „un leu, o bere și o pereche de crenvuști cu muștar”. Într-o seară, când juca în „Romeo și Julieta”, tânărul actor I. D. Ionescu s-a înfuriat grozav când, pe neaș­teptate, Agop începu să-l poc­nească în cap cu bășica din care se scurgea o vopsea roșie. I. D. Ionescu smulse bă­șica din mâna lui Agop întorcându-i loviturile spre hazul mulțimii. Agop Kio­lean (adevăratul său nu­me), vorbea o românească stri­cată, cu iz oriental, cunoscută de publicul bucureștean și dunărean. A fost o figură foar­te populară la vremea respectivă, cucerind inimile spectatorilor darnici să-i um­ple pălăria de „chetă”. George Niculescu-Basu în „Aminti­rile” sale povestește despre întâlnirea avută cu Agop în anul 1908, în gara din Giur­giu: „Ai fost la Rus­ciuc, ai deschis una pravali… și-ai fă­cut rahat-lokum. Acum jucam iar cu bașic, angajament Ca­laraci estem.” Figura lui Agop este imortalizată în scrierile lui Victor Eftimiu, I. D. Ionescu și alții. Radu Beligan îl prezintă pe Agop comedianul de la în­ceputul secolului „ca pe un artist inegalabil, duios, un fe­nomen aproape de neînțeles pentru noi, care a strălucit în vremurile vechi”. În istoria tea­trului românesc Agop a ră­mas ca întemeietorul comediei românești. În anul 1909, Agop Kiolean pornește spre Constantinopol, cu gândul de a se întoarce în Armenia, dar cade victimă masacrelor tur­cești. Așa i-a fost scris, să moară pe pământul stră­moșesc.

Izvoare:

George Niculescu-Basu – „Amintiri din viața mea de artist”;

Ioan Massoff – „Agop un actor popular din trecut”;

H. Dj. Siruni – „Comedianul Agop”, (Anua­rul ANI, 1934);

Edvard Jeamgocian – „Agop, comedianul cu bășica lui de bou” (Ararat, nr. 41/1993).