Agop, Inge

… din Karpurt (Asia Mică). Fugind de persecuțiile otomane, găsește adăpost la un pașă în Adrianopole. Fiind chipeș și foarte tânăr, una din femeile demnitarului se îndrăgostește de el. Pentru a evita vreo neplăcere, Agop fuge într-o noapte și i se pierde ur­ma. După ce cutreieră mai multe țări se oprește în Mol­dova, la Iași, pe vremea Dom­nitorului Mihail Sturdza și se înrolează în garda acestuia. Odată cu venirea pe tronul Moldovei a lui Alexandru Cu­za, Agop considerându-se com­promis, fuge peste Prut, unde rămâne până la amnis­tiere, după care revine la Iași. Aici, se ocupă cu negoțul de tu­tun, astfel că în scurtă vre­me se îmbogățește. Producția de tutun ce poartă marca „Agop Inge” este cea mai cău­tată, datorită calității foilor de tutun tăiate foarte subțire (in­ge), de unde și porecla. Înființarea monopolului tutu­nu­rilor, îl obligă pe Agop Inge să se lase de această afacere și să se ocupe de agricultură. Cumpără mai multe mo­șii, între care și cele de la Cri­vești, Strunga, Hălășești și Buzoiești. La Strunga desco­pe­ră surse sulfuroase, ceea ce-l determină să proiecteze, pe locul moșiei, o stațiune bal­nea­ră și climaterică. Cons­tru­iește un pavilion destul de mare precum și acareturile ane­xe, necesare găzduirii vi­ito­rilor vizitatori ai stațiunii. Pe patul de moarte, Agop Inge, cere soției sale și celor doi fe­ciori să fie îngropat la Strun­ga. S-a ridicat în acest scop, pe vârful colinei din Strunga, un mausoleu, unde a fost în­mormântat. Cât timp a trăit armeanul Agop prin aceste locuri, țăranii din împrejurimi au beneficiat de ajutorul lui neprecupețit încât și astăzi, se mai amintește, din tată-n fiu, despre el.

Izvoare:

Revista Ararat (se­ria veche nr. 26 anul 1927)