ACTERIAN, Haig (1904-1942)
Om de teatru complet (actor, regizor, director, autor de monografii teatrale, poet). S-a născut la Constanța, martie 1904. Studiile secundare la liceul Mircea cel Bătrân și la liceul Spiru Haret din București. Se înscrie la Facultatea de Filosofie și la Conservatorul de Artă Dramatică, având ca profesoară pe Lucia Sturza-Bulandra. Debutează în anul II de studii, alături de Marioara Ventura, care venea în fiecare an de la Paris, pentru câteva reprezentații la Teatrul Național. În 1926, Haig Acterian absolvă cursurile de dramă și comedie la Conservator cu media 9,50, jucând în „Meșterul Manole” de Adrian Maniu. În 1929, actorul debutează și ca poet, tipărind un volum de stihuri – „Agonia”, la editura Scrisul Românesc din Craiova. De asemenea scrie o scur-tă piesă – „Dialog între închipuiri”, o nouă interpretare în duh creștinesc a Meșterului Manole. Manuscrisul se află la Muzeul Literaturii Române. Văzând că nu e distribuit decât în roluri episodice, își dă demisia din teatru, pleacă la Viena pentru studii de teatrologie și regie. În 1930 la Berlin, urmărește repetițiile unor piese regizate de Reinhardt și totodată, realizările regizorale ale lui Hilpert, Karlheinz Martin, Piscator, Meyerhold. Se întoarce în țară și pune în scenă la Teatrul soților Bulandra o piesă a lui R. C. Sherif – „Călătoria din urmă”, cu Toni Bulandra, Ion Manolescu, Mihai Popescu etc. obținând un mare succes. Tânărul regizor redactează pagina de teatru a revistei „Vremea” și pune în scenă, tot la Bulandra, o piesă a lui Ion Minulescu – „Porumbița fără aripi”, cu Mania Antonova în rolul principal. Între 1932-1934, H. A. devine director de scenă al Teatrului Ventura. Printre multe alte piese regizează „Cuceritorul” de Bernard Shaw și „Spioana” de J. Tepa cu Dida Solomon-Calimachi în rolul principal. În septembrie 1934 începe la Roma studii de arta filmului la studiourile C.I.N.E.S. În octombrie același an participă la Conferința Internațională de Teatru „Volta”. Cu acest prilej cunoaște și se împrietenește cu o seamă de celebrități, printre care Edward Gordon Craig și Tairov. Urmează o corespondență cuprinzând 47 scrisori ale lui Craig, între 1934 -1937, care se găsesc în Biblioteca Academiei. Ele apar în traducerea lui M. Mândra și Andrei Brezianu în „Secolul 20”, (6-7 1983). H. A. scrie un scurt Jurnal (1934-1935) – Roma, Geneva, Paris. În 1936 apare volumul de stihuri „Urmare”, sub pseudonimul Mihail. Tot atunci tipărește „Pretexte pentru o dramaturgie românească”, cu o prefață de Gordon Craig. Traduce „Furtuna” de Shakespeare (manuscrisul se află la Biblioteca Academiei Române). Editura „Vremea” publică „Gordon Craig și ideea în teatru” (cu 12 reproduceri). În 1937 apare „Orientarea Teatrului” la tipografia „Bucovina”. În 1938 apare o monografie (400 pagini) despre „Shakespeare” la Editura Fundației pentru Literatură și Artă. Realizează două filme documentare: „Fabrica Malaxa” și „Munții Apuseni”. În 1939 îi apare un eseu – „Limitele Artei”, iar între 1939 și 1942 alcătuiește (în pușcărie), o monografie despre „Molière”, care va vedea lumina tiparului după moartea lui, abia în 1996, la Editura „Ararat”, prin străduința fratelui său Arșavir Acterian. În 1940 scrie „Douăsprezece sonete”. (Manuscrisul se află la Muzeul Literaturii Române). În 1940-1941 este numit director al Teatrului Național și, împreună cu George Franga creează Muzeul Teatrului Național. În 1942 e mobilizat și trimis cu un regiment de infanterie pe frontul din Cuban, unde moare lângă Krimskaia în ziua de 8 august 1942. (Scrisorile de pe front către soția sa, cunoscuta actriță și viitoare regizoare Marieta Sadova, se află la Arhivele Statului). Numele lui Haig Acterian a circulat de regulă în numeroase publicații din țară precum: Vlăstarul, Revista universitară, Est-Vest, Sinteza, Floarea de Foc, Reporter, Muzică și Teatru, Vremea, Bluze Albastre, Adevărul, Ideea Românească, Rânduiala, Universul literar, Gând Românesc, ca și în revista de cultură armeană ANI a cărturarului H. Dj. Siruni. În cartea „Teatrul și Teatrele” (apărută la editura Eminescu în 1989), autorul Constantin Măciucă, închină un documentat studiu de 81 de pagini cu titlul „Haig Acterian, teoretician al teatrului”, din care transcriem următoarele concluzii: „Imaginea lui Haig Acterian – receptată parțial și estompat de contemporani care n-au avut posibilitatea să-i cuprindă simultan multilateralitatea direcțiilor de acțiune, să detecteze sub aparența caleidoscopică viziunea mozaicată, să reconstituie din fragmentate luări de atitudine, o poziție de principiu – ne apare astăzi, în distanța a peste patru decenii și jumătate, care proiectează o lumină favorabilă unei aprecieri globale și situării în epocă, în toată complexitatea ei și mai exact dimensionată. Se conturează imaginea unui om de teatru complet care, prin preocuparile sale de critic, n-a fost un catagraf de evenimente, n-a practicat simplist critica foiletonistică, ci a căutat să stabilească etiologia fenomenelor, și – folosind un termen adesea folosit de el – să „răsucească” faptul concret în idee estetică, să instituie criterii axiologice. Nu s-a limitat să evalueze în „portretele” sale un artist, ci să susțină o tendință, nu s-a mărginit să-și exprime propria concepție, ci a militat pentru cristalizarea unei doctrine a școlii dramatice naționale. Criticii, i-a stabilit nu numai o funcție explicativă, ci și una formativă, pledând pentru un stil propriu teatrului nostru, care să-i ateste identitatea în cadrul schimbului internațional de valori pentru integrarea naționalului în universal, prin accentuarea specificității sale. Denunțând mimetismele și epigonismele sterilizante, anacronismele mortificatoare, el s-a pus în slujba progresului scenei românești, dorind s-o vadă așezată pe temeiuri culturale și estetice, să-i consolideze rolul de „serviciu public”, să asigure difuzarea reprezentațiilor la scara națională, să educe perceptivitatea publicului prin spectacole de ridicată calitate, care să fructifice un repertoriu reprezentativ.” (Ar. Manu: „Un om de teatru complet” – reprodus din Ararat, nr. 8/1991)
