Actarian, Ovanes Hrant (1885-1959)

S-a născut în Turcia (Istanbul), unde, după terminarea claselor elementare, se înscrie la Institutul „Robert Colege”. După absolvire (1905), ferindu-se de prigoanele declanșate de către autoritățile otomane împotriva armenilor, Hrant Actarian se refugiază în Bulgaria, la Ruse, unde găsește adăpost la un industriaș armean, Harutiun Frânghian (Frenkian), fabricant de zahăr și în România. În timpul Primului Război Mondial (1914-1916), Hrant Actarian este transferat de patron în România, la fabrica de zahăr din Roman-Sascut. După război se mută în Giurgiu, ca șef de serviciu la fabrica de zahăr din oraș. În perioada cât a locuit în orașul de pe Dunăre, Hrant Actarian, patriot, fire activă, a adus o contribuție deosebită în cadrul comunității armene din localitate, sprijinind ideea înființării unei școli elementare, în limba armeană. În 1932, Hrant Acterian se stabilește, cu întreaga familie în București. Pe vremea când arhiepiscopia armeană din România era condusă de episcopul Husic Zohrabian, în alegerile din 1935, Hrant Actarian devine membru al Consiliului eparhial din Capitală, între anii 1940-44. La 16 februarie 1959, H.A. încetează din viață.